﻿DE LA MINISTERUL DE INTERNE 
	INSPECTORATUL GENERAL AL POLIŢIEI
Către
Redacţia ziarului ,,DEŞTEPTAREA”

Cu privire la materialul publicat în ziarul dv. din 11-18 mai 1990, sub semnătura Obs., din verificările efectuate au rezultat următoarele:
	Autoturimul cu numărul de înmatriculare 1-B-3279, aparținînd Ministerului Apărării Naţionale, în ziua de 2 aprilie a.c., escorta pe preşedintele C.P.U.N., ce se deplasa spre Timişoara. Conducătorul acestui autoturism nu a oprit la locul accidentului, întrucât era in misiune, dar, la prima oprire a coloanei oficiale, la Timişoara, au fost anunţate organele de poliţie. De asemenea, la reîntoarcerea în Bucureşti, cazul a fost sesizat şi Inspectoratului General al Poliției – Direcţia circulaţie.
Menţionam că victima accidentului, în vîrsta de 88 ani, a traversat strada prin loc nepermis şi fără să se asigure, în prezent fiind în afara oricărui pericol, iar Procuratura militară efectuează cercetări, urmînd să dea soluţia legală.
	În ziua de 5 aprilie a.c., acest autoturism nu a forţat barajul din Piata Universităţii, aşa cum se afirmă în articol.
	Autoturismul 10-B-6782 aparţine unui inginer care, în noaptea de 25/26 aprilie a.c.,  în jurul orei 01,00,  se deplasa spre cartierul Berceni, dar în Piața Universităţii a fost oprit de un grup de demonstranţi care blocaseră strada. Cel în cauză a declarat că o parte din cei care l-au oprit erau sub influența alcoolului, încercînd să-i ia din maşină o geantă cu obiecte personale. În aceste condiţii, pentru a scăpa, şoferul a forţat trecerea printre demonstranţi, maşina fiindu-i lovită cu pumnii şi picioarele.
	Rezultă, deci, că în ambele cazuri, nu este vorba de terorişti, neexistând intenţia de vătămare corporală a demonstranţilor din Piaţa Unirii.
		PRIM-ADJUNCT AL MINISTERULUI DE INTERNE, SEF AL INSPECTORATULUI GENERAL AL POLIŢIEI
	General –maior,
	Corneliu DIAMANDESCU

17 mai 1990


Cine plătește prețul reformei economice?


	Cine să-l plătească? Bineînțeles că acarul Păun. În acest caz, această parte a poporului român care a trăit cinstit, adică nu s-au îmbogățit pe seama regimului trecut. Vom încerca să susținem această afirmație, în contextul ultimei expuneri prezentate în Parlament de primul ministru Petre Roman.
	Este evident pentru toți cei care înțeleg, cît de cît, fenomenele economice ca liberalizarea prețurilor și a salariilor va poziționa cel puțin pentru o vreme economia românescă pe o spirală inflaționistă ascendentă. În sine, acest lucru nu este neapărat rău și în orice caz un rău, în principiu necesar. Dar și drumul spre iad este pavat de intenții „declarat” bune. Aceste fenomen de inflație va conduce în scurt timp, după aprecieri publicate în presă, la cel puțin dublarea cheltuielilor totale pentru o familie și probabil, că metodele compensatorii vor duce la creștere în consecință (dar ceva mai mică) a salariilor. Pînă aici nimic rău, aspectul pozitiv fiind faptul că prețul are șansa (doar șansa) să reflecte mai adecvat valoarea mărfii. Dar în condițiile lipsei totale a bazelor economiei de piață constituite din proprietatea privată generalizată și diversificată și producție de mărfuri în cantitate suficientă și diversificată, libera concurență nu va putea să funcționeze.


Frontul salvării naționale

După ce am trecut în revistă formațiunile politice locale de opoziție care, dintr-un motiv sau altul, au devenit mai cunoscute (ne cerem scuze pentru eventualele omisiuni), ne-am propus să încheiem seria prezentărilor cu o relatare despre Frontul Salvării Naționale, filiala Bacău. Din motive obiective sau subiective (generate de semnalul acestor rînduri sau de posibilii mei interlocutori) întîlnirea cu liderii FSN s-a dovedit, mai întîi, greu de programat. Majoritatea lor sînt parlamentari și deci nu pot fi abordați decît la sfîrșit de săptămînă. Cu puțin noroc am trecut și peste acest inconvenient. În ultimul moment însă dl. senator Postolache, președintele filialei Bacău, a cerut un timp necesar de meditație (o săptămînă). ,,Nimeni nu vrea să ia inițiative, dar, după ce declar cîte ceva în presă, sînt atenționat”. Dl. senator se referea, desigur, la colegii de partid. În consecință a rămas stabilit ca, în eventualitatea acceptării unei prezentări în paginile ziarului nostru, să primim o știre de la domnia sa. Așteptăm.
                                                                                                                                 Șt. Radu


Cîteva semne de întrebare

   În urma lecturării numărului 5 al săptămînalului “Pur și simplu” am rămas cu cîteva semne de întrebare. 
    În pagina 2, în subsol, citim un articol fără titlu și semnătură (ceea ce ne îndreptățește să credem că reprezintă o inițiativă a redacției). Redăm o frază ce intră în contradicție, dacă nu cu legile în vigoare, cel puțin cu bunul simț publicistic: “Chemăm pe toți salariații de la I.C.S.A.P. Bacău să se adune vineri, 2.02.1990, ora 8,00, la clubul I.C.S.A.P. Bacău unde să se pună în discuție confirmarea sau infirmarea Frontului ales (sic!) precum și a conducerii unității”. Este cumva “Pur si simplu” organul de presă al I.C.S.A.P.? Sau al “concurenței”? Mai există o posibilitate: știrea să fie o urmare a modului în care receptează realitatea personajul ce ilustrează rubrica “PERISCOP” (plasată deasuprea articolului). Tehnoredactorul săptămînalului l-a plasat cu capul în jos. Știe el, ce știe!
   În pagina 6 citim o fabulă: “Stîna și lupul”. Autorul o dă anonimă. Este cumva una și aceeași persoană cu cea care vrea să schimbe conducerea de la I.C.S.A.P.? Dacă asta este dezlegarea “șaradei numelor”, atunci tot “perosana în cauză” anunță și deschiderea videodiscotecii “argonizată” de O.T.L., la Sala Sporturilor (pagina 8). “Argonizată”?!!
                                                                                                                Ștefan RADU


Sînt frumoasă, nu-i aşa?

Pun această întrebare nu pentru a vă provoca, ci pentru a vă atrage atenţia. Pentru a vă obliga să mă priviţi!
Mă numesc Afrodita, sînt urmaşa zeiţei care a provocat (indirect) războiul troian, promiţîndu-i lui Paris că va cunoaşte ca nimeni altul desfătările dragostei dacă o va desemna pe ea ca fiind cea mai frumoasă.
Sper ca fotografia mea din aeastă săptămînă nu va aduce conflicte în căsnicia dumneavoastră.
De altfel, sînt si eu măritată, soţul meu neavînd nimic să-mi reproşeze. S-a însurat cu un fotomodel: nu riscă dezonoarea, apreciind latura artistică, spirituală a meseriei mele. Am 22 de ani, sînt studentă și deşi mă încadrez perfect în concursurile de frumuseţe, nu particip la acestea deoarece consider că a-ţi prezenta trupul pentru a fi omologat, standardizat etc., nu are nimic în comun cu arta.
Fotografia poate fi o operă de artă. Simpla expunere a trupului, oricît de meşteşugită, din păcate, nu are nimic artistic, neîncluzînd un gest creator.
Îmi doresc mult un copil şi-l voi avea peste cîţiva ani cînd... trupul meu perfect, va da semne de oboseală.
Am completat această, să-i zicem, mică prezentare la cererea cititorilor care au avut bunăvoinţa să mă admire în numărul trecut al săptămînalului.
Vă multumesc tuturor şi vă doresc să fiţi iubiţi.

- Afrodita -


Restituiri

Sterie Dimandi se numără printre oamenii de cultură puțin sau de loc cunoscuți generațiilor formate după 1944. Cărțile sale nu au fost reeditate, iar numele său a trecut în uitare nemeritată.
	Născut la 22 august 1897 la Mețova-Aminciu, în Epir. într-o familie de aromâni, a învățat mai întîi în școli românești din Salonic, Mețova, Ianina și Bitolia. apoi în România. În anii 1919-1922 a studiat literele și filosofia la Universitatea din București, fiind absolvent cu mențiunea “Magna cum Laudae”. A urmat o lungă și remarcabilă carieră didactică, dublată de o activitate de autor al unor volume ca Galeria oamenilor politici, vol. I apărut la Editura Cugetarea în 1935, Eroii revoluției ruse, la aceeași editură, în 1937, Galeria dictatorilor, tot la Cugetarea, 1938, Oameni și aspecte din istoria aromânilor, 1940. Ultimul volum antum al autorului se intitulează “Arca lui Noe”. Sterie Dimandi a decedat în anul 1981.
	În acest număr reproducem un fragment din lucrarea FIUL LUI DUMNEZEU - FIUL OMULUI. IISUS MÎNTUITORUL, publicată la editura Cartea Românească, în 1943. Din sumarul acestei cărți semnalăm câteva titluri de capitole, pentru a da o idee despre structura lucrării: Izvoare. Un scurt istoric al lucrărilor care tratează viața lui Iisus. Realitate istorică sau mit. Iisus și biserica ce-i  poartă numele. Momentul istoric la apariția lui Iisus. Mediul și scena. Nașterea lui Iisus. Copilăria, educația și cultura lui Iisus. Itinerarul și durata activității publice. Sentimentul conștiinței mesianice.
	Din textul reproduc acum în paginile revistei “Deșteptarea” se va observa că Sterie Dimandi nu face operă de compilație, ci de interpretare, analizînd informațiile, comparîndu-le și judecîndu-le prin raportarea la textul scripturilor.

Gheorghe Bulbuță


„Conferințe de presă”

Vineri 27 aprilie a.c., în sala Rondă a hotelului Intercontinental, aproximativ o sută douăzeci de reporteri și fotoreporteri s-au întîlint cu domnul Ion Rațiu. După ce a relatat obstrucționarea mitingului său de prezentare din Buzău de către unii simpatizanți ai F.S.N.-ului, domnul Rațiu a întreținut un interesant dialog cu reprezentanți ai presei române și străine. Întrebat ce va face în cazul în care domnul Iliescu și F.S.N.-ul vor cîștiga alegerile, domnia sa a răspuns că va rămîne în țară și va continua lupta pentru democratizarea vieții social-politice a României
Aceeași întrebare a fost pusă și în cadrul conferinței de presă organizată de Partidul Național țărănesc – creștin și democrat, sîmbătă 28 aprilie a.c., la hotelul București. Răspunsul domnului Ion Diaconescu, vicepreședinte al P.N.Ț.-cd a fost mai cuprinzător:  „Nu ne temem de represiuni, violențe, am rezistat mulți ani în închisori… și de altfel, nu va mai fi posibilă revenirea la un sistem totalitar în România și nici în restul Europei, pentru că, așa cum scandează tinerii din Piața Universității, „nu ne este frică, comunismul pica”. Oricare ar fi rezultatul alegerilor de la 20 mai, P.N.T.-cd își va continua existent în orice condiții”.
                                                                                                 RELU NĂSTASE


